Articolul 6. Acţiunea în timp a legii civile

(1) Legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. De asemenea, legea nouă nu modifică şi nu desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare.

(2) Legea nouă este aplicabilă situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării sale în vigoare.

(3) De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii vechi încetează, cu excepţia cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

(4) În cazul situaţiilor juridice contractuale în curs de realizare la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, precum şi orice alte efecte contractuale, dacă legea nouă nu prevede altfel.

(5) În situaţiile prevăzute la alin.(4), dispoziţiile legii noi se aplică modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor, precum şi de înstrăinare, preluare, transformare sau de stingere a acestora. De asemenea, dacă legea nouă nu prevede altfel, clauzele unui act juridic încheiat anterior intrării în vigoare a legii noi contrare dispoziţiilor ei imperative sînt, de la această dată, lipsite de orice efect juridic.

  1. Scopul acestuia articol este de a stabili unele reguli cu privire la acţiunea legii civile în timp, adică cu privire la momentul de cînd începe acţiunea legii (intrarea în vigoare) şi cu privire la momentul cînd încetează acţiunea legii (ieşirea din vigoare).
  1. În acest articol însă ne se stabilesc toate regulile cu privire la acţiunea legii civile ci doar cele care ţine de succesiunea legilor civile în timp.
  2. Alin. (1) consacră principiul neretroactivităţii legii civile. Prin neretroactivitatea legii civile trebuie de înţeles regula juridică conform căreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare sau altfel spus trecutul scapă aplicării legii civile noi şi este supus legii vechi. Această regulă este exprimată prin adagiul tempus regit actum. Principiul neretroactivităţii stabilit în codul civil nu este opozabil legiuitorului. Deci Parlamentul în orice caz poate atribui unei legi caracter retroactiv şi instanţele judecătoreşti sau alte organe care aplică normele civile nu vor putea refuza aplicarea legii pe motiv că aceasta contravine Codului civil. Principiul neretroactivităţii ar putea fi opozabil legiuitorului numai în cazul în care ar fi fixat în Constituţia Republicii Moldova. Redacţia actuală a art. 22 al Constituţiei nu de dă însă un răspuns clar la această întrebare. Nu există actualmente o claritate nici în privinţa poziţiei Curţii Constituţionale deoarece există hotărîri ale Curţii Constituţionale prin care aceasta se pronunţă ferm în favoarea neretroactivităţii legii dar există şi hotărîri (mai recente) din care rezultă că nu pot avea caracter retroactiv numai legile care stabilesc răspundere penală şi administrativă. Astfel prin Hotărîrea nr. 32 din 29 octombrie privind interpretarea art.76 din Constituţia Republicii Moldova "Intrarea în vigoare a legii"[1] Curtea Constituţională a declarat expres că legile nu pot avea caracter retroactive. După cum a menţionat Curtea Constituţională "Consacrat expres în art. 22 din Constituţie, principiul neretroactivităţii legii urmăreşte protejarea libertăţilor, contribuie la adîncirea securităţii juridice, a certitudinii în raporturile interumane. Principala valoare a ordinii de drept constă în posibilitatea oferită fiecăruia de a-şi conforma comportamentul regulilor dinainte stabilite”. Aceiaşi poziţie a fost exprimată de Curtea Constituţională şi în Hotărîrile Curţii Constituţionale nr. 29 din 27 octombrie 1997[2] şi nr. 11 din 15 februarie 2001[3]. Recent se pare că Curtea constituţională şi-a schimbat poziţia pentru că în Hotărîrea nr. 26 din 23 mai 2002 pentru controlul constituţionalităţii Legii nr. 583-XV din 25 octombrie 2001 "Cu privire la punerea în aplicare a art. 16 din Legea nr. 514-XIII din 6 iulie 1995 "Privind organizarea judecătorească"[4] a declarat că „Dispoziţiile art. 22 din Constituţie (privind neretroactivitatea legii) se rezumă la aceea că nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decît cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos”. Şi deşi în alineatul următor Curtea Constituţională a declarat „Principiul neretroactivităţii legii are un caracter universal...” afirmaţia Curţii „Este de observat, totodată, că principiul neretroactivităţii legii nu este un principiu cu caracter absolut. Or, art. 22 din Constituţie prevede retroactivitatea normelor juridice penale mai favorabile. În afară de aceasta, teoria contemporană a dreptului admite ca excepţii de la principiul neretroactivităţii legii normele juridice cu caracter imperativ - legile interpretative, precum şi normele juridice în care legiuitorul a stabilit expres că ele se vor aplica retroactiv”. În concluzie, legile (stricto senso) ar putea fi aplicate cu caracter retroactiv în cazurile în care acest lucru va fi prevăzut expres de legiuitor cu condiţia că norma privind caracterul retroactiv al legii nu este neconstituţională. Dreptul de a se pronunţa privind neconstituţionalitatea legii o are doar Curtea Constituţională (art. 134 al Constituţiei Republicii Moldova). Alte acte normative nu vor putea fi aplicate retroactiv chiar dacă autorul a prevăzut expres caracterul retroactiv, deoarece aceste acte normative trebuie să nu contravină Codului civil, inclusiv art. 6 (vezi comentariul la art. 2).
  3. Prin neretroactivitatea legii trebuie de înţeles faptul că ea nu modifică sau nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior şi nici condiţiile stingere a unei situaţii juridice stinse anterior. Astfel legea nouă nu va putea modifica condiţiile de încheiere a unui contract încheiat anterior sau condiţiile răspunderii pentru o faptă săvîrşită anterior intrării legii în vigoare şi nici condiţiile de stingere a unei obligaţii stinse anterior intrării legii în vigoare. Nu va putea, fără să aibă caracter retroactiv, legea nouă să modifice sau să desfiinţează efectele deja produse ale unei situaţii juridice stinse sau în curs de realizare. Astfel art. 846 care prevede că în contractele de înstrăinarea a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, în cazul decesului dobînditorului, drepturile şi obligaţiile lui trec la succesori lui, nu va modifica efectele produse de decesul dobînditorului (încetarea contractului şi restituirea casei transmiţătorului – art. 452 al Codului civil vechi) înainte de data intrării în vigoare a Codului civil. La fel regulile cu privire la obligativitatea punerii în întîrziere a debitorului (art. 617) nu se vor aplica situaţiilor juridice în curs de realizare la momentul intrării în vigoare a codului dacă neexecutarea a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Codului civil.
  4. Din principiul neretroactivităţii rezultă că faptele care nu au putut determina constituirea sau stingerea unor situaţii juridice, potrivit legii în vigoare la momentul realizării acestora, nu vor putea produce acest efect în temeiul legii ulterioare, adică legea ulterioară nu poate atribui unui fapt trecut efecte pe care acest fapt nu le putea produce sub imperiul legii care era în vigoare la momentul realizării faptului. Astfel contractul care nu a produs efecte juridice sau fapta care nu a dat naştere răspunderii juridice civile la data la care a fost încheiat (a avut loc) în conformitate cu legea în vigoare la acea dată.
  5. Alin. (2) consacră un alt principiu al acţiunii în timp a legii civile – principiul aplicării imediate a legii noi. În conformitate cu acesta legea nouă se aplică situaţiilor juridice în curs de realizare la data intrării legii în vigoare. Astfel situaţiile juridice în curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a legii noi cad sub imperiul legii noi. Dacă însă elementele care alcătuiesc constituirea sau stingerea unei situaţii juridice au individualitate proprie şi s-au înfăptuit înainte de intrarea în vigoare a legii noi atunci aceste elemente rămîn guvernate de legea sub imperiul căreia sau produs. Astfel predarea şi recepţionarea bunurilor în contractul de vînzare-cumpărare încheiat anterior intrării legii noi în vigoare va fi guvernat de legea nouă. Dacă însă bunul fusese livrat pînă la data intrării legii noi în vigoare această operaţie va rămîne guvernată de legea veche, pe cînd recepţionarea bunurilor se va face în conformitate cu legea nouă.
  6. Efectele produse în timp ale unei situaţii juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare la data cînd se realizează fiecare efect în parte. Dar efectele produse de aceeaşi situaţie juridică din momentul intrării în vigoare a legii noi vor fi reglementate de aceasta în baza principiului aplicării imediate a legii noi. Astfel efectele unui contract de închiriere sînt determinate de legea în vigoare la data încheierii contractului şi legea nouă nu poate modifica drepturile şi obligaţiile părţilor acestui contract fără a avea un caracter retroactiv. Dacă însă neexecutarea obligaţiilor va avea loc după intrarea în vigoare a legii noi efectele neexecutării, deci drepturile şi obligaţiile părţilor, vor fi guvernate de legea nouă.
  7. În alineatul trei în mare parte se repetă dispoziţiile alineatului doi privind aplicarea imediată a legii noi şi în acelaşi timp se stabileşte o excepţie de la acest principiu şi anumite ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi. Astfel în cazurile prevăzute de legea nouă legea civilă veche poate continua să fie aplicată unor situaţii determinate, deşi a intrat în vigoare o lege civilă nouă. Ultraactivitatea este justificată de necesitatea ca anumite situaţii juridice în curs de realizare să rămînă guvernate de legea sub imperiul căreia au început respectiv să se constituie, să se modifice sau să se stingă. În doctrină se menţionează că există cazuri de ultractivitate care nu sînt expres prevăzute de legea nouă dar care pot fi deduse prin interpretare. Spre exemplu se citează cazul de ultraactivitate a legilor juridice supletive.
  8. În conformitate cu prevederile alin. (4) natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor unui contract existent la data intrării în vigoare a legii noi vor fi guvernate în continuare de legea sub imperiul căreia a fost încheiat contractul şi deci au luat naştere drepturile şi obligaţiile respective. Vor rămîne guvernate de asemenea de legea veche orice alte efecte produse de contract la data intrării în vigoare a legii noi. Spre exemplu modul de executare a obligaţiilor stabilit de părţi. Legea veche va continua să guverneze natura şi întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor şi alte efecte ale contractului doar în condiţia în care aceasta erau în fiinţă la data intrării în vigoare a legii noi. Cele care vor lua naştere sub imperiul legii noi vor fi guvernate de acesta.
  9. În conformitate cu prevederile alin. (5) modalităţilor de exercitare a drepturilor sau de executare a obligaţiilor apărute sub imperiul legii vechi vor fi guvernate de legea nouă de la data intrării acesteia în vigoare. Această regulă se va aplica doar în cazul în care în conformitate cu alin. (4) nu urmează să fie aplicate dispoziţiile legii vechi.
În conformitate cu prevederile alin. (1) condiţiile de valabilitate ale actului juridic urmează să fie guvernate de legea în vigoare la data încheierii actului juridic. Deci în cazul în care legea ulterioară adaugă o condiţie de valabilitate sau suprimă o asemenea condiţie actul juridic încheiat sub imperiul legii noi nu devine nul sau respectiv nu devine valabil ulterior intrării în vigoare a legii noi. Această regulă nu este însă valabilă şi pentru clauzele unui act juridic. În conformitate cu alin. (5) clauzele unui act juridic încheiat sub imperiul legii vechi şi care sînt contrare dispoziţiilor imperative ale legii noi sînt nule de la data intrării în vigoare a legii noi. Legea nouă nu poate afecta însă valabilitatea clauzelor actului juridic dacă situaţia juridică reglementată de aceste clauze deja s-a stins.

[1] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 100-102 din 12 dec. 1998, Art. 42

[2] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 76 din 20 nov. 1997, Art. 31

[3] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 11 din 15 febr. 2001, Art. 10

[4] Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 71-73 din 6 iun. 2002, Art. 16

Inapoi