Articolul 9. Exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor
(1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară.
(2) Neexercitarea de către persoanele fizice şi juridice a drepturilor civile ce le revin nu duce la stingerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
1. Prin exercitare a drepturilor subiective civile se înţelege realizarea de către titularul dreptului subiectiv civil a conţinutului acestui drept. Astfel, persanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile sunt libere să-şi exercite drepturile civile după cum consideră necesar, determinînd de sine stătător volumul de exercitare a drepturilor civile cât şi acele mijloace la care vor apela pentru exercitarea drepturilor civile. La fel titularul dreptului civil singur decide înstrăinarea dreptului cei aparţine, precum şi refuzul de la acest drept. Rămâne la dorinţa persoanei de a decide asupra exercitării dreptului civil. Unele drepturi subiective civile sunt concomitent şi obligaţii civile. Astfel, de exemplu, în conformitate cu prevederile art. 40 - 44, tutorele în unele cazuri nu numai că este în drept să încheie acte juridice civile, dar este obligat să o facă pentru a proteja interesele persanei puse sub tutelă. De aceea, realizarea unor drepturi subiective civile depinde nu numai de voinţa titularului dreptului, dar şi de prevederile legii.
În exercitarea drepturilor subiective civile trebuie de avut în vedere drepturile subiective civile concrete pe care le are persoana fizică sau juridică. În ceea ce priveşte posibilitatea exercitării drepturilor civile ce vor apărea în viitor trebuie să se ţină cont de art. 23 alin. 4.
Exercitarea drepturilor civile se efectuează prin mijloace reale şi mijloace juridice de exercitare a drepturilor subiective civile.
Mijloace reale de exercitare a drepturilor civile sunt acţiunile săvârşite de titularul dreptului, cu excepţia acelor acţiuni care îmbracă forma actele juridice civile. Ca exemplu pot servi acţiunile proprietarului îndreptate spre folosirea bunurilor pe care le are în proprietate sau altfel spus acţiuni îndreptate spre exercitarea atributelor de posesie şi folosinţă ce aparţin proprietarului. Mijloace juridice de exercitare a drepturilor civile sunt acele acţiuni, care îmbracă forma actelor juridice, cât şi alte acţiuni cu caracter juridic. Spre exemplu, proprietarul poate să vândă casa de locuit, poate să o transmită în arendă, poate să o schimbe ş.a.m.d. Ca exemplu de o acţiune cu caracter juridic, alta decât actul juridic civil, poate servi acţiunile creditorului de a reţine bunul exercitând dreptul de retenţie. Este interzisă influenţa din partea persoanelor terţe asupra drepturilor persoanei fizice sau juridice.
Exercitarea drepturilor subiective civile este în strînsă legătură cu executarea obligaţiilor civile. În dependenţă de faptul cum va fi executată obligaţia civilă se va putea vorbi despre realizarea dreptului civil.
Modalitatea de executare a obligaţiilor diferă în raporturile juridice civile absolute de cea din raporturile juridice relative. Astfel, în cazul raporturilor absolute obligaţia se execută prin inacţiunile de la care urmează să se abţină subiectul pasiv (în cazul dreptului de proprietate subiectele pasive sunt obligate de a se abţine de la săvârşirea acţiunilor care ar prejudicia o exercitare normală a dreptului de proprietate). În schimb, în cazul raporturilor relative obligaţia va fi executată prin săvârşirea acţiunilor, corespunzătoare naturii juridice a raportului obligaţional, de către persoana obligată (spre exemplu în raportul de vânzare-cumpărare vânzătorul trebuie transmită bunul compărătorului).
Exercitării drepturilor şi obligaţiilor se bazează pe o serie de principii, care reprezintă nişte cerinţe generale înaintate faţă de titularii drepturilor şi obligaţiilor. Astfel, persoanele fizice şi juridice îşi exercită drepturile şi îşi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri.
Primul principiu este principiul bunei-credinţe în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Persoanele fizice şi juridice trebuie să-şi exercite drepturile şi să execute obligaţiile cu bună-credinţă. Buna-credinţă se prezumă pînă la proba contrară. Dacă persoana în exercitarea drepturilor sau executarea obligaţilor a acţionat cu bună-credinţă apoi actele juridice încheiate de o asemenea persoană nu vor putea fi declarate nule.
Al doilea principiu este principiul legalităţii exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor. În conformitate cu acest principiu titularul dreptului trebuie să-şi exercite drepturile civile în aşa fel ca acţiunile săvârşite de el să nu contravină normelor legale. La fel trebuie să fie conforme legii şi mijloacele de exercitare a drepturilor.
Al treilea principiu constă în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor în corespundere cu prevederile contractului. Contractul are forţă obligatorie pentru părţile contractante, acestea fiind obligate să respecte prevederile înserate în contract. Dar contractul va avea forţă de lege între părţi numai în cazul în care corespunde prevederilor legii, adică nu conţine prevederi contrare legii.
Al patrulea principiu este principiul respectării ordinii publice şi a bunelor moravuri în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor. Acest principiu impune subiectelor a respecta, în exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor, nu doar prevederile legale, dar şi ordinea publică şi bunele moravuri. Acest principiu este reflectat şi în alte norme ale Cc (art. 66 alin.4, art. 87 alin. 1 lit. (d), art. 110 alin.2 lit. (b), art. 220 alin. 2, art. 512 alin. 3, art. 1332).
2. Neexercitarea dreptului civil nu duce, după regula generală, la stingerea acestui drept. Astfel, în virtutea dreptului de proprietate titularul poate exercita prerogativele sale (posesia, folosinţa, dispoziţia) după bunul său plac. Neexercitarea acestor prerogative nu duce la stingerea lor. Neexercitarea dreptului civil va duce la stingerea acestui drept, doar atunci când acest efect este prevăzut expres în lege (art. 440, art. 1170 alin. 2). În cazul drepturilor de creanţă, neexercitarea lor pe o durată de timp îndelungată (perioadă ce depăşeşte termenul de prescripţie) va face ca creditorul să nu poată obţine o executare silită a obligaţiei, aceasta transformându-se din obligaţie perfectă în obligaţie imperfectă.
Recomandăm: