Indemnizatiile de concediere, stabilite conform art. 186 din Codul Muncii, sunt considerate ca surse de venit neimpozabile.

 În conformitate cu prevederile art. 20 lit. g) din Codul fiscal, indemnizatiile de concediere stabilite conform legislatiei, sunt considerate ca surse de venit neimpozabile.
    Potrivit prevederilor art.186 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii nr. 154-XV din 28.03.2003, salariatilor concediati în legatura cu lichidarea unitatii sau cu încetarea activitatii angajatorului persoana fizica (art.86 alin.(1) lit. b)), sau cu reducerea numarului ori a statelor de personal la unitate (art.86 alin.(1) lit. c)) li se garanteaza pentru prima luna, plata unei indemnizatii de concediere egala cu marimea sumata a unui salariu mediu saptamânal pentru fiecare an lucrat la unitatea în cauza, dar nu mai mica decît un salariu mediu lunar.
    De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 186 lit. b) – c) din codul nominalizat, salariatului i se garanteaza pentru a doua luna, mentinerea salariului mediu lunar daca persoana concediata nu a fost plasata în cîmpul muncii si pentru a treia luna, mentinerea salariului mediu lunar daca, dupa concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de 14 zile calendaristice la agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca si nu a fost plasat în cîmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul respectiv.
    Conform prevederilor art.186 alin. (4) din codul nominalizat, plata indemnizatiei de eliberare din serviciu si a salariului mediu lunar, se efectueaza la locul de munca precedent.
    Prin urmare, tinând cont de prevederile art. 20 lit. g) din Codul fiscal, indemnizatiile de concediere stabilite la art.186 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii, sunt surse de venit neimpozabile.
 sursa: consultantfiscal.md

Inapoi